Soții Galaction și Epistimi au trăit în timpul împăratului Deciu, între anii 249 și 253, fiind martirizați pentru credința lor creștină. Povestea lor începe cu o minune: mama lui Galaction, inițial stearpă, a rămas însărcinată după ce a primit Sfântul Botez, iar acest eveniment a determinat și tatăl său să se convertească. Deși Galaction nu și-a dorit căsătoria cu Epistimi, o tânără păgână, a acceptat dorința tatălui său, reușind să o convingă pe aceasta să se boteze. Ulterior, cei doi au ales să se călugărească, trăind în mănăstiri separate până în momentul martiriului lor.
În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, Galaction a fost adus în fața tribunalului și supus biciuirii din cauza credinței sale în Hristos. Epistimi, aflând despre suferințele logodnicului său, a cerut să i se aplice aceleași chinuri. Torționarii i-au biciuit pe amândoi cu sălbăticie, apoi le-au tăiat mâinile, picioarele și, în final, capetele. Aceste detalii sunt consemnate pe site-ul crestinortodox.ro.
Sfântul Galaction avea 30 de ani, iar Sfânta Epistimia doar 16 ani în momentul martiriului lor.
În tradiția creștin-ortodoxă, Galaction și Epistimi sunt cinstiți ca mucenici plăcuți lui Dumnezeu, simboluri ale curajului și credinței neclintite. O rugăciune adresată sfinților îi descrie ca „flori curate culese de pe câmpul luptei duhovnicești și aduse în dar Domnului Iisus Hristos”, cerându-le să primească cuvintele de laudă și să nu treacă cu vederea rugăciunile credincioșilor.
Totodată, rugăciunea evocă minunea botezului mamei lui Galaction, care a primit viață după ce s-a întors către Adevăratul Dumnezeu, și harul care a unit pe cei doi tineri în credință și monahism. Ea îndeamnă la curăție sufletească și la urmarea neabătută a căii lui Hristos, cerând izbăvire de lanțurile trupești pentru a putea trăi în dragostea divină.