Calendarul ortodox îl pomenește pe 23 februarie 2026 pe Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, o figură centrală a creștinismului timpuriu. Această zi are o însemnătate dublă pentru credincioși, deoarece marchează și începutul Postului Sfintelor Paști în anul respectiv.

Sfântul Policarp s-a născut în cetatea Efesului, în jurul anului 70, într-o familie creștină care i-a oferit o educație religioasă profundă. Părinții săi, Pangratie și Teodora, au fost persecutați pentru credința lor în timpul domniei împăratului Vespasian, fiind supuși torturilor și închiși.

Viitorul sfânt a venit pe lume chiar în perioada în care mama sa se afla în temniță. Ulterior, pruncul a fost încredințat spre creștere unei femei credincioase pe nume Calista. Din cauza furiei prefectului roman Marcion, care a aflat de nașterea copilului, părinții lui Policarp au fost executați în afara cetății, fiind îngropați pe ascuns de comunitatea creștină locală.

După ce a fost botezat de Calista, Policarp a decis la vârsta de 25 de ani să se alăture Apostolilor pentru a propovădui Evanghelia în regiunile Asiei. Sfântul Apostol Ioan l-a rânduit pe Sfântul Vucol ca episcop al cetății Smirna, iar Policarp a devenit ajutorul acestuia, fiind ulterior hirotonit preot. Înainte de moartea sa, Sfântul Vucol a stabilit ca Policarp să îi fie succesor în scaunul episcopal.

Sfântul Sfințit Mucenic Policarp a murit martirizat la vârsta de 86 de ani, în timpul persecuțiilor declanșate de împăratul Marcus Aureliu. Trecerea sa la cele veșnice a avut loc pe data de 23 februarie 156, conform informațiilor furnizate de pravila.ro.

În această zi de sărbătoare, tradiția îndeamnă la rostirea unei rugăciuni speciale către Sfântul Policarp:

„Sfinte, de Dumnezeu fericite, Policarp, în rugăciunile tale cele de-a pururea pomenește-ne ca, revărsându-se milostivirea lui Dumnezeu peste noi, să ne învrednicim, mult roditorule, de cele spre viață ale Duhului roade: în inimă, dragostea: cu ochii privind către Dumnezeu, în cuget bucuria cea duhovnicească; mintea umplând-o cu neîncetată rugăciune, pacea în sufletul nostru; în piept așezând suspinarea pentru păcate, în toate îndelunga răbdare; chipului celui dinlăuntru, bunătatea, în mâini facerea de bine; în urechi punând ascultarea Sfintelor Scripturi, iar pe limbă mărturisirea adevărului, neclintiți întru dreapta credință; glasului, blândețea; pântecele pecetluit cu înfrânarea și în tot trupul curăția. Ca să ne învrednicim a fi moștenitori ai bucuriei celei veșnice și părtași ai Împărăției cerurilor. Amin.”